joi, 12 noiembrie 2015

Cuvinte scrise pe coaja de gutuie

Imi plac gutuile!
Sunt...
Sunt minunate, tata!
Din roze flori cum fost-au altadata,
Astazi sunt galbene de toamna.
De toamna din cea mai bogata, tata!
Deschid fereastra si dintre frunze aleg o gutuie.
Una, din cea mai dulce,
Pentru mama!
Si inca una dulce, pentru tine, tata!
Pe coaja lor, din ceea, galbena, curata,
Va scriu aceste randuri,
Astazi, cu bucurie!

La multi ani, dragi parinti,
Care in vesnicie,
Traiti ca niste sfinti!
La multi ani, mama!
La multi ani, tata!
Impachetez gutuile-n hartie
Si din gutui mai aleg o gutuie.
Cu trei gutui sunt chiar cea mai bogata fata!
Langa gutui, sunt cea mai fericita, tata!

De dincolo de frunze de gutui,
Tata zambeste.
De dincolo de frunze de gutui,
Mama, poveste impleteste.
De dincolo de frunze de gutui,
Cerul intreg priveste.

Faina poveste!

joi, 5 noiembrie 2015

Chemare la rugăciune pentru pace şi unitate

In aceste zile de durere, dar şi de frământare socială, Patriarhia Română cheamă pe fiii Bisericii la rugăciune pentru pace şi unitate, deoarece rugăciunea este izvor de lumină şi înțelepciune, de înnoire spirituală şi morală în viaţa Bisericii, dar şi în viaţa societății noastre.
La Catedrala Patriarhală, rugăciunea pentru pace şi unitate se va desfășura în fiecare zi începând cu orele 18:30 (Acatiste, rugăciuni din Liturghier şi Molitfelnic).Biroul de presă al Patriarhiei Române

vineri, 26 iunie 2015

O poezie Bucurati-va!


Poetul, prozatorul, publicistul şi dramaturgul Dumitru Matcovschi s-a născut la 20 octombrie 1939 în satul Vadul Raşcov, judeţul Soroca din Republica Moldova. A fost ales ca membru titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, a fost unul din pilonii mișcării de renaștere națională la începutul anilor 1990. În noaptea de 26 iunie 2013 poetul s-a stins din viaţă.

Bucurati-va!

Eu mă grăbesc, tu te grăbeşti, el se grăbeşte.
Îmbătrânesc, îmbătrâneşti, îmbătrâneşte.
Ce am iubit? Ce n-am iubit? Ca în poveste
simplă de tot,
scurtă de tot
viaţa ne este.

Uite-o din nou trece pe drum fata zglobie.
Uite-u băiat floare şi-a pus la pălărie.
Uite un princ, râde în prag, ai, năzdrăvanul!
Uite-un moşneag, tace-n toiag, alb ca troianul.

Muntele ieri ne-ademenea, astăzi ne doare.
S-a împlinit, nu s-a-mplinit visul cel mare?
Cine sunt eu, cine eşti tu, cine e dînsul?
Noi am ştiut zborul înalt, dorul şi plânsul...

Zilele trec, zilele vin... Ce v-a rămâne?
Suflet de lut, necunoscut, suflet de păine?
Toamnele cresc, grijile cresc, viaţa descreşte.
Eu mă grăbesc,
tu te grăbeşti,
el se grăbeşte.

luni, 15 iunie 2015

D0amne, odihneste-l!

Sursa
Mihai Eminescu s-a născut la Botoşani la 15 ianuarie 1850. Este al şaptelea din cei 11 copii ai căminarului Gheorge Eminovici, provenit dintr-o familie de ţărani români din nordul Moldovei şi al
Sursa
Ralucăi Eminovici, născută Juraşcu, fiică de stolnic din Joldeşti. Îşi petrece copilăria la Botoşani şi Ipoteşti, în casa părinteasca şi prin împrejurimi, într-o totală libertate de mişcare şi de contact cu oamenii şi cu natura. Această stare o evocă cu adîncă nostalgie în poezia de mai târziu ("Fiind băiat…” sau "O, rămîi").

Mihai  Eminescu se stinge din viaţă în condiţii dubioase şi interpretate diferit în mai multe surse la 15 iunie 1889 (15  iunie, în zori - ora 3) în casa de sănătate a doctorului Şuţu. E înmormîntat la Bucureşti, în cimitirul Bellu; sicriul e dus pe umeri de patru elevi de la Şcoala Normală de Institutori.

Sursa
În "Viaţa lui Mihai Eminescu” ( 1932), G. Călinescu a scris aceste emoţionate cuvinte despre moartea poetului: "Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţa cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pămîntul românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsării pădure sau cetate, şi cîte o stea va vesteji pe cer în depărtări, pînă cînd acest pămînt sa-şi strîngă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale".

sâmbătă, 13 iunie 2015

Florica, tata Toni si mama Luci

Cu gandul la dansii ma intreb: Ce am facut in ultimii 16 ani?!

Dansii, sot si sotie, tata si mama, unchi si matusa, frate si sora, fiu si fiica, prieten si prietena, modele de frumoasa si dreapta casnicie. Odihnesc, acum trupeste, langa Florica. Sufleteste, cu totii, prin Botez, lipiti de Hristos. Ce au strans duhovniceste in viata, lasand mostenire tuturor.

Sarut mana, mama Luci! Aproape 90 de ani din care ultimii 16 ani, de Alzheimer! Sa nu mai faci parte 16 ani din gandurile acestei lumi si totusi la plecarea definitiva din ea sa strangi in jurul tau persoane tinere, adulte si batrane, asta se pune la categoria "Jos palaria!" sau "Jos casca de motociclist!"

Mama Luci, de 16 ani a fost cu mintea in alta lume. nu stim in care. Cu trupul a fost printre noi si cu sufletul mereu lipit de Iubire.

Mama Luci, pentru ca asa ii spuneau nepotii, copiii nepotilor si prietenii nepotilor.

Sa fii iubita de familie, este ceva  firesc. Sa fii iubita de prieteni este ceva normal. Sa fii iubita de prietenii nepotilor, este mare lucru! Si astfel de iubiri cresc doar din Iubirea lui Dumnezeu.

In familie, printre prieteni, Iubirea este la ea acasa.

O astfel de lectie de educatie sanatoasa, ne-au predat ieri, fara sa fie trupeste de fata, Florica, tata Toni si mama Luci.

Dumnezeu sa-i odihneasca cu dreptii, la loc luminos, la loc cu verdeata, acolo unde nu este nici intristare, nici suspin!

Timp de 16 ani, nu am facut mare lucru. Parintii, familia, prietenii, au tras la jug. Printre cei puternici se numara si tata Toni si mama Luci.

Florica, Anton si Lucia, Va multumesc! Sunteti crestini, ati fost tineri, sunteti romani. In amintirea mea veti ramane mereu precum un tanar motociclist de 18, 37, 55 sau 82 de ani, care calare pe motorul sau puternic, pe orice anotimp de an, se simte pe soseaua cea dreapta si adevarata a vietii, King of the Road.

Sarut mana, dragii nostri! Odihniti-va fericiti! Cu gandul si la voi, si la noi, voi fredona si aceasta melodie draga generatiei voastre:


vineri, 12 iunie 2015

Doar Eminescu poate stii


Sursa
Profesorul făgărăşean Ion Funariu a făcut cercetări pe vremea când era dascăl la Radu Negru şi a scris o carte în care publică informaţii uluitoare despre poet. Se pare că strămoşii lui Mihai Eminescu sunt ardeleni get-beget proveniţi din inima Ţării Făgăraşului, satul Vad, comuna Şercaia.

Ca să-şi dovedească spusele, profesorul a luat la rând toate registrele bisericii din Vad şi a bătut pe la porţile celor care mai sunt în viaţă şi poartă acest nume, atât de celebru. Se pare că în sec. al XVIII-lea în Vad trăiau 8 familii cu acest nume, iar în prezent mai sunt două. Iminovicii din Vad au emigrat din sat către Bucovina stabilindu-se la Călineştii Sucevei.

După anul 1700, pentru a nu se converti la religia greco-catolică, mai mulţi locuitori ai zonei au plecat spre alte regiuni din ţară. Aşa au plecat probabil şi Imonovicii.

joi, 11 iunie 2015

Trei generatii iubtoare de Eminescu


Sursa
Bunica Maria: “Înainte de culcare, le citesc poezii de-ale lui Eminescu. Vreau să ştie de mici cine a fost poetul naţional. Cel mai mult le place «Somnoroase păsărele »”


Somnoroase păsărele...

Somnoroase păsărele
Pe la cuiburi se adună,
Se ascund în rămurele -
Noapte bună!

Doar izvoarele suspină,
Pe când codrul negru tace;
Dorm şi florile-n grădină -
Dormi în pace!

Trece lebăda pe ape
Între trestii să se culce -
Fie-ţi îngerii aproape,
Somnul dulce!

Peste-a nopţii feerie
Se ridică mândra lună,
Totu-i vis şi armonie -
Noapte bună!