joi, 12 noiembrie 2015

Cuvinte scrise pe coaja de gutuie

Imi plac gutuile!
Sunt...
Sunt minunate, tata!
Din roze flori cum fost-au altadata,
Astazi sunt galbene de toamna.
De toamna din cea mai bogata, tata!
Deschid fereastra si dintre frunze aleg o gutuie.
Una, din cea mai dulce,
Pentru mama!
Si inca una dulce, pentru tine, tata!
Pe coaja lor, din ceea, galbena, curata,
Va scriu aceste randuri,
Astazi, cu bucurie!

La multi ani, dragi parinti,
Care in vesnicie,
Traiti ca niste sfinti!
La multi ani, mama!
La multi ani, tata!
Impachetez gutuile-n hartie
Si din gutui mai aleg o gutuie.
Cu trei gutui sunt chiar cea mai bogata fata!
Langa gutui, sunt cea mai fericita, tata!

De dincolo de frunze de gutui,
Tata zambeste.
De dincolo de frunze de gutui,
Mama, poveste impleteste.
De dincolo de frunze de gutui,
Cerul intreg priveste.

Faina poveste!

joi, 5 noiembrie 2015

Chemare la rugăciune pentru pace şi unitate

In aceste zile de durere, dar şi de frământare socială, Patriarhia Română cheamă pe fiii Bisericii la rugăciune pentru pace şi unitate, deoarece rugăciunea este izvor de lumină şi înțelepciune, de înnoire spirituală şi morală în viaţa Bisericii, dar şi în viaţa societății noastre.
La Catedrala Patriarhală, rugăciunea pentru pace şi unitate se va desfășura în fiecare zi începând cu orele 18:30 (Acatiste, rugăciuni din Liturghier şi Molitfelnic).Biroul de presă al Patriarhiei Române

vineri, 26 iunie 2015

O poezie Bucurati-va!


Poetul, prozatorul, publicistul şi dramaturgul Dumitru Matcovschi s-a născut la 20 octombrie 1939 în satul Vadul Raşcov, judeţul Soroca din Republica Moldova. A fost ales ca membru titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, a fost unul din pilonii mișcării de renaștere națională la începutul anilor 1990. În noaptea de 26 iunie 2013 poetul s-a stins din viaţă.

Bucurati-va!

Eu mă grăbesc, tu te grăbeşti, el se grăbeşte.
Îmbătrânesc, îmbătrâneşti, îmbătrâneşte.
Ce am iubit? Ce n-am iubit? Ca în poveste
simplă de tot,
scurtă de tot
viaţa ne este.

Uite-o din nou trece pe drum fata zglobie.
Uite-u băiat floare şi-a pus la pălărie.
Uite un princ, râde în prag, ai, năzdrăvanul!
Uite-un moşneag, tace-n toiag, alb ca troianul.

Muntele ieri ne-ademenea, astăzi ne doare.
S-a împlinit, nu s-a-mplinit visul cel mare?
Cine sunt eu, cine eşti tu, cine e dînsul?
Noi am ştiut zborul înalt, dorul şi plânsul...

Zilele trec, zilele vin... Ce v-a rămâne?
Suflet de lut, necunoscut, suflet de păine?
Toamnele cresc, grijile cresc, viaţa descreşte.
Eu mă grăbesc,
tu te grăbeşti,
el se grăbeşte.

luni, 15 iunie 2015

D0amne, odihneste-l!

Sursa
Mihai Eminescu s-a născut la Botoşani la 15 ianuarie 1850. Este al şaptelea din cei 11 copii ai căminarului Gheorge Eminovici, provenit dintr-o familie de ţărani români din nordul Moldovei şi al
Sursa
Ralucăi Eminovici, născută Juraşcu, fiică de stolnic din Joldeşti. Îşi petrece copilăria la Botoşani şi Ipoteşti, în casa părinteasca şi prin împrejurimi, într-o totală libertate de mişcare şi de contact cu oamenii şi cu natura. Această stare o evocă cu adîncă nostalgie în poezia de mai târziu ("Fiind băiat…” sau "O, rămîi").

Mihai  Eminescu se stinge din viaţă în condiţii dubioase şi interpretate diferit în mai multe surse la 15 iunie 1889 (15  iunie, în zori - ora 3) în casa de sănătate a doctorului Şuţu. E înmormîntat la Bucureşti, în cimitirul Bellu; sicriul e dus pe umeri de patru elevi de la Şcoala Normală de Institutori.

Sursa
În "Viaţa lui Mihai Eminescu” ( 1932), G. Călinescu a scris aceste emoţionate cuvinte despre moartea poetului: "Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţa cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pămîntul românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsării pădure sau cetate, şi cîte o stea va vesteji pe cer în depărtări, pînă cînd acest pămînt sa-şi strîngă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale".

sâmbătă, 13 iunie 2015

Florica, tata Toni si mama Luci

Cu gandul la dansii ma intreb: Ce am facut in ultimii 16 ani?!

Dansii, sot si sotie, tata si mama, unchi si matusa, frate si sora, fiu si fiica, prieten si prietena, modele de frumoasa si dreapta casnicie. Odihnesc, acum trupeste, langa Florica. Sufleteste, cu totii, prin Botez, lipiti de Hristos. Ce au strans duhovniceste in viata, lasand mostenire tuturor.

Sarut mana, mama Luci! Aproape 90 de ani din care ultimii 16 ani, de Alzheimer! Sa nu mai faci parte 16 ani din gandurile acestei lumi si totusi la plecarea definitiva din ea sa strangi in jurul tau persoane tinere, adulte si batrane, asta se pune la categoria "Jos palaria!" sau "Jos casca de motociclist!"

Mama Luci, de 16 ani a fost cu mintea in alta lume. nu stim in care. Cu trupul a fost printre noi si cu sufletul mereu lipit de Iubire.

Mama Luci, pentru ca asa ii spuneau nepotii, copiii nepotilor si prietenii nepotilor.

Sa fii iubita de familie, este ceva  firesc. Sa fii iubita de prieteni este ceva normal. Sa fii iubita de prietenii nepotilor, este mare lucru! Si astfel de iubiri cresc doar din Iubirea lui Dumnezeu.

In familie, printre prieteni, Iubirea este la ea acasa.

O astfel de lectie de educatie sanatoasa, ne-au predat ieri, fara sa fie trupeste de fata, Florica, tata Toni si mama Luci.

Dumnezeu sa-i odihneasca cu dreptii, la loc luminos, la loc cu verdeata, acolo unde nu este nici intristare, nici suspin!

Timp de 16 ani, nu am facut mare lucru. Parintii, familia, prietenii, au tras la jug. Printre cei puternici se numara si tata Toni si mama Luci.

Florica, Anton si Lucia, Va multumesc! Sunteti crestini, ati fost tineri, sunteti romani. In amintirea mea veti ramane mereu precum un tanar motociclist de 18, 37, 55 sau 82 de ani, care calare pe motorul sau puternic, pe orice anotimp de an, se simte pe soseaua cea dreapta si adevarata a vietii, King of the Road.

Sarut mana, dragii nostri! Odihniti-va fericiti! Cu gandul si la voi, si la noi, voi fredona si aceasta melodie draga generatiei voastre:


vineri, 12 iunie 2015

Doar Eminescu poate stii


Sursa
Profesorul făgărăşean Ion Funariu a făcut cercetări pe vremea când era dascăl la Radu Negru şi a scris o carte în care publică informaţii uluitoare despre poet. Se pare că strămoşii lui Mihai Eminescu sunt ardeleni get-beget proveniţi din inima Ţării Făgăraşului, satul Vad, comuna Şercaia.

Ca să-şi dovedească spusele, profesorul a luat la rând toate registrele bisericii din Vad şi a bătut pe la porţile celor care mai sunt în viaţă şi poartă acest nume, atât de celebru. Se pare că în sec. al XVIII-lea în Vad trăiau 8 familii cu acest nume, iar în prezent mai sunt două. Iminovicii din Vad au emigrat din sat către Bucovina stabilindu-se la Călineştii Sucevei.

După anul 1700, pentru a nu se converti la religia greco-catolică, mai mulţi locuitori ai zonei au plecat spre alte regiuni din ţară. Aşa au plecat probabil şi Imonovicii.

joi, 11 iunie 2015

Trei generatii iubtoare de Eminescu


Sursa
Bunica Maria: “Înainte de culcare, le citesc poezii de-ale lui Eminescu. Vreau să ştie de mici cine a fost poetul naţional. Cel mai mult le place «Somnoroase păsărele »”


Somnoroase păsărele...

Somnoroase păsărele
Pe la cuiburi se adună,
Se ascund în rămurele -
Noapte bună!

Doar izvoarele suspină,
Pe când codrul negru tace;
Dorm şi florile-n grădină -
Dormi în pace!

Trece lebăda pe ape
Între trestii să se culce -
Fie-ţi îngerii aproape,
Somnul dulce!

Peste-a nopţii feerie
Se ridică mândra lună,
Totu-i vis şi armonie -
Noapte bună! 


miercuri, 10 iunie 2015

Eminescu si teiul de la Blaj

Sursa
La marginea nordica a orasului Blaj in apropierea soselei ce duce spre Tarnaveni, se afla Teiul lui Eminescu, declarat monument al naturii.

In primavara anului 1866, marele poet a strabatut lungul drum, care leaga Bucovina de cetatea culturii transilvanene. El dorea sa vada Blajul, despre care i-a vorbit atat de frumos profesorul sau de limba romana Aron Pumnul, originar de pe aceste meleaguri.

Ajuns dupa un drum greu pe Dealul Hula, Eminescu s-a oprit la umbra acestui tei si vazand orasul si-ar fi ridicat palaria in semn de omagiu, exclamand "Te salut din inima, mica Roma !"

marți, 9 iunie 2015

Samanta de vacanta de tei

In aceasta dimineata, la ora sapte si sapte minute, am simtit din nou, ca teiul din fata ferestrei, miroase a parfum de tei. Am respirat adanc.

Cineva, a sters cu buretele toate verile cand din nebagare de seama, am ratat parfumul de tei. Mana Lui Dumnezeu din Cer si Mana Maicii Domnului, de pe gardurile bisericilor de pe pamant. Sarut Cele
Doua Maini! Sunt doua perechi de maini parintesti: din Familie si din Prietenie. Din Cer si de pe pamant. Mi-ar placea sa pun aici toate mainile binefacatoare prin care Dumnezeu ne-a ajutat mereu. Mi-ar placea sa am  fotografiile Tuturor
Sfintilor pe la care am fost in vizita de inchinare la Sfintele Moaste.

Plansul si Taina Spovedaniei sterg toate greselile. Biserica ne ajuta sa ne continuam drumul vietii, fericiti ca buretele ne-a adus libertatea. Drumul vietii este cu Familie si Prieteni langa noi. impreuna in Biserica. Biserica Lui Dumnezeu. Dumnezeu Tatal, Fiul si Sfantul Duh.

Este vara, afara lumina sta mai mult pentru noi, soarele, ploaia, pamantul, copacii, fructele, florile, legumele, gazele. albinele, fluturii, furnicile, Totul si toate ne invita la joaca. Intai in jurul teilor, ca sa ne inmiresmam sufletele, apoi, fiecare la joaca lui. Chiar si acolo unde joaca se numeste munca.

Am intalnit cativa pusti intr-o fotografie. Fotografia era de demult. Pustii au devenit prietenii mei. Din cand in cand, le scriu carti postale imaginare. Cand unuia, cand altuia, cand tuturor.

Imi place sa numesc cartile postale: Scrisori din Raiul unei neveste. Le scriu doar cand sunt prea fericita si simt ca explodez de fericire! Cand sunt imbufnata, le recitesc si imi trece! Poate, intr-o zi le voi aduce si aici. Daca si cartile postale isi doresc sa vina. Pe o parte, de multe ori, aceeasi vedere. Pe verso, ganduri catre Pusti. De la o nevasta, fosta scorpie, acum imblanzita. 

Astazi am scris un capitol  de inceput de vacanta, dintr-o carte pe care probabil nu o va citi nimeni. Se va numi: Vacanta de tei. Capitolul de astazi: Deasupra, sub, langa. Sunt bucuroasa! Teiul are parfum divin! Respir adanc! Fotografia cu teiul din fata ferestrei este cea de a treia fotografie cu tei. Vedeti ce tei frumos avem?!

Teiul lui Eminescu


Sursa
Teiul lui Eminescu continuă să trăiască pe Dealul Copou din Iași și a devenit, datorită celebrului poet, un adevărat simbol al iubirii. (...)
 
Parcul Copou își datorează existența domnitorului Mihail Sturdza, cel care a avut ideea înființării unei grădini publice aici, ca loc de promenadă pentru ieșeni. Printre arborii din acest parc se numără și „teiul lui Eminescu” numit așa pentru că era locul preferat de meditație al poetului. Pe banca umbrită de ramurile teiului odihnea adesea Eminescu, singur sau însoțit de nu mai puțin celebrul său prieten, Ion Creangă. Tot aici, în parcul Copou, se plimba poetul îndrăgostit împreună cu iubita sa, Veronica Micle.
Din punct de vedere strict „botanic”, teiul este o minune a naturii. Este un tei argintiu, cu o vârstă de peste 250 de ani, fiind cel mai bătrân arbore din parc. (...) Criticii literari au emis chiar ideea că teiul, în poezia lui Eminescu, este „arbore-casă cu făpturi paradisiace...protector al perechii de îndrăgostiți...al perechii edenice de dinaintea căderii în păcat”. Iubirea pură, aproape adolescentină, este ilustrată de florile teiului: „Vom fi singuri-singurei, / Iar în păr înfiorate / Or să-ţi cadă flori de tei.” (Dorinţa); „Sub şirul lung de mândri tei / Şedeau doi tineri singuri: // (...) // Miroase florile-argintii / Şi cad, o dulce ploaie, / Pe creştetele-a doi copii” (Luceafărul). Ar mai trebui spus că în fața teiului se află un bust din bronz al poetului (realizare a sculptorului Ion Mateescu) iar în apropierea lui se ridică muzeul dedicat lui Eminescu (operă a arhitectului Virgiliu Onofrei) dar și Aleea Junimea, alee pe care se află busturile scriitorilor ce au format celebra asociație literară.(...)

luni, 8 iunie 2015

Fratilor, nu va sfiiti sa sarutati mainile parintesti

13 septembrie 2013
dardindar

Cand simti ca esti inconjurat de griji dar si cand esti fericit, apleaca-te si saruta dreapta mana parinteasca ce poarta sfanta cruce pentru ca vei primi numeroase binecuvantari ce izvorasc din Cer, chiar de la Bunul Dumnezeu, Care atat de mult iubeste omul, incat pret de 33 de ani, a locuit si a trait chiar intr-un Om ce poarta numele de Iisus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu, dar si Fratele nostru Cel Mare.


Cum a coborat din cer?! Pe cruce! Pe o cruce mare, a omenirii, care in loc sa tinteasca doar spre cele de sus, s-a imprastiat in jos, in stanga si in dreapta, decazand atat de mult, incat a fost nevoie de jerfa a doi parinti sfintiti, Ioachim si Ana, pentru a O naste pe Cea prin care Dumnezeu a dorit sa coboare la noi, pentru a ne darui la vremea Inaltarii Sale, sfat si binecuvantare harica si duhovniceasca, pe care de peste 2000 de ani le primim in Biserica, daca ne asumam micile cruci ale vietilor noastre, cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste, nadajduind ca la capatul crucii, intr-o zi Il vom intalni pe Dumnezeu. 


Si toata aceasta fericire o datoram  rugaciunilor stramosilor, mosilor si parintilor nostri, care atat de mult au iubit-O si O iubesc pe  Maicuta Domnului, incat orice cer de la Dansa, primesc, pentru ca stiu cum si ce sa ceara: doar ceea ce ne este cu adevarat de folos.


Daca suntem datori sa ii cinstim pe parintii nostri trupesti, mama si tata, cu atat mai mult suntem datori sa ii cinstim pe parintii duhovnicesti, care ne sunt si mama si tata, atunci cand primii nostri parinti pleaca la cele vesnice..


Imi este mila de cei care, fara sa stie cat de mult gresesc, arunca cu noroi in Biserica si in slujitorii Altarului, nestiind ca acestia, precum odinioara, Sfantul Apostol, Intaiul Mucenic si Arhidiacon Stefan, SE ROAGA SI PENTRU CEI CE HULESC, SA II IERTE DUMNEZEU.


Trebuie sa folosim cu mare grija cuvintele la adresa Bisericii si a popilor, cum le place multora sa spuna, pentru ca frecventa numelor de familie Popescu, Popa, Diaconu, si Dascalu, in tara noastra este foarte mare, ceea ce ne face sa credem, ca fiecare dintre noi, are in sine pe langa o samanta de scandal si multe seminte preotesti.


Si din pacate sau din fericire, depinde de ce parte  a cunoasterii ne aflam, semintele de scandal ies din noi doar cu postul, privegherea  si rugaciunile parintilor nostri, trupesti dar mai ales a celor duhovnicesti, pentru care ar trebui si noi sa postim, sa priveghem si sa ne rugam macar din cand in cand, pentru ca si ei sunt inca oameni invidiati si ispititi de cel rau.


Sa nu ne amagim cu gandul ca daca nu credem in Dumneseu sau daca nu mergem la Biserica, suntem atei. Tainic, la Botez, am primit o samanta dumnezeiasca, pe care suntem datori sa o cultivam si sa o inmultim, ajutati bineinteles tot de cei pe care multi dintre noi, in loc sa ii cinstim, ii ponegrim, ponegrindu-ne si necinstindu-ne chiar pe noi insine in acest fel. Amin!

Floare de tei

Buna dimineata!

Din floare de tei se prepara un ceai foarte bun. Si cand il bei, te invaluie cu poezie si cu dor de Eminescu.

Floare de tei,
Cât de curând te treci
Ochilor mei lucind
Te-i arată pe veci.

De o saptamana astept sa se simta mireasma teiului din fata ferestrei. Daca este o zi calda si pe seara ploua, e ca si cum Dumnezeu ar face ceai de tei pentru intreg cartierul.

Mireasma de tei are in ea ceva divin. Sub un tei, cu un caiet si un stilou, orisicare indragostit devine poet, macar asa de doua, trei versuri sau mai multe, asemanator cu Eminescu.

Ii datorez lui Eminescu, scrisul de mana. Tataie si tata, inainte de a merge la scoala, m-au invatat sa scriu si sa citesc pe filele Luceafarului. 

Pentru ca in aceasta luna si teiul si Eminescu sunt actuali, in aceste zile, pana pe 15 iunie, va invit la Eminescu. 

din Povestea teiului

Dar prin codri ea pătrunde
Lângă teiul vechi şi sfânt,
Ce cu flori pân-în pământ
Un izvor vrăjit ascunde.

Oare ochii ei o mint,
Sau aievea-i, adevăru-i?
Flori de tei el are-n păru-i
Şi la şold un corn de-argint.

din Fat Frumos din tei

În mijloc de codru-ajunse
Lângă teiul nalt si vechi.
Unde-izvorul cel de vrajă
Sună dulce în urechi.

Cu ochi mari la ea se uită
Plini de vis, duiosi plutind,
Flori de tei în păru-i negru
Si la sold un corn de-argint. 

sâmbătă, 6 iunie 2015

joi, 4 iunie 2015

Maria, Lazar si Marta

Anul acesta, Maria si Marta, surorile Dreptului Lazar, sunt praznuite astazi. In alti ani, au fost praznuite pe 9 iunie. Fiind inca in Saptamana Rusaliilor, m-am bucurat sa le vad pe aceste doua Sfinte Mironosite, mutate cu ziua de praznuire in aceasta minunata zi de joi.

Minunat. Un cuvant care imi place foarte mult. La finalul articolului am postat explicatii preluate din mai multe perioade si veti observa cum pe masura ce trece timpul, acestea devin mai putine.

Maria, Lazar  si Marta, acesti trei frati prieteni cu Domnul nostru Iisus Hristos, ma minuneaza mereu. De fiecare data cand citesc despre dansii.
Au fost oameni normali. S-au nascut intr-o familie, au avut rude si prieteni. Si L-au avut prieten pe Hristos. Au fost martorii unei minuni colosale: Lazar a fost inviat din morti.

Explicatiile din dictionarul aniilor 50 sunt numeroase, asa cum erau si familiile celor care l-au compus.

In acei ani, in familie, copiii erau deseori la numaratoare, de la trei in sus.

Pe urma, majoritatea familiilor, dorind sa munceasca la oras, la stat, numarul copiilor in familie a scazut. Unul, doi, rareori trei. Putinele  familii care aveau credinta puternica, aveau curajul sa nasca multi copii.

Maria, Lazar si Marta, au fost inlocuiti cu Pamela si Cliff. Am ales la intamplare, doi frati dintr-un serial la moda prin anii 80.

Suntem in anul 2015. 4 Iunie. In familii, pe strada, la locurile de munca, pe la usile cabinetelor, prin spitale, pe langa ghenele de gunoi, multi Lazari si Iovi. Iov a stat mult timp pe gunoi si nici o clipa nu a fost suparat pe Dumnezeu. Doar sotia lui Iov era furioasa. Daca Lazarii si Iovii zilelor noastre ar avea unul, doi, trei, patru frati si surori precum Marta si Maria, situatia ar fi alta.

Unii dintre dansii au doar suflet, minte si trup. De multe ori, toate trei bolnave. Dar acolo unde mintea si trupul sunt surorile sufletului, Lazar invie din morti si Iov se salta fericit de pe gunoi.

De multe ori se intampla ca mintea sa fie Lazar, trupul Iov si sufletul Maria. Si sufletul sa fie atat de curat, incat sa atinga Cerul si de acolo sa isi traga puterea. Si puterea din suflet sa vindece si trupul si mintea.

In zilele noastre, depresia se lipeste de suflet ca marca de scrisoare. Sufletul se ofileste, mintea se tulbura, trupul isi pierde vlaga.

Familia, rudele, prietenii sunt de multe ori coplesiti de neputinta si de durere, vazand ca un fiu sau o fiica sufera.

Familia, rudele, prietenii, pot face ceva pentru Lazarul sau Iovul lor. Il pot iubi, il pot ierta daca le-a gresit. Se pot impaca ei cu Dumnezeu daca cred ca Lazar sau Iov L-au suparat pe Dumnezeu. 

Se pot opri cateva clipe din durere si deznadejde. Se pot intreba sinceri cum stau cu dragostea, cu bucuria, cu pacea, cu indelunga rabdarea, cu bunatatea, cu facerea de bine, cu blandetea, cu credinta, cu infranarea, cu curatia sufleteasca si trupeasca.

Lazar si Iov sunt asa cum sunt, pentru ca noi, cei din familiile lor, suntem de multe ori nici Marii nici Marte. Suntem si noi, asa cum suntem. Dar faptul ca nu stam cu mintea in mormant, faptul ca nu stam cu trupul pe gunoi, faptul ca nu avem sufletul sfasiat de durere, inseamna ca un pic de Marie si un pic de Marta, un pic de Lazar, un pic de Hristos, tot avem in noi.

Si plecand de la acest pic, avem datoria sa il crestem, astfel incat, sa aducem in noi cat mai mult din Duhul Sfant, pe Care L-am primit in dar la Botez.

Taina Cununiei, Taina Botezului, Taina Preotiei, Taina Spovedaniei,  Sfantul Maslu, Sfanta Liturghie, sunt Sfinte Slujbe prin care primim multiple iertari si binecuvantari care aduc Dragostea Lui Dumnezeu Tatal, Harul Domnului nostru Iisus Hristos si Impartasirea cu Duhul Sfant.

Un prunc proaspat Botezat, are Harul de a incalzi orice suflet trist si orice minte obosita.

Daca avem in familie bolnavi care nu se pot ingriji singuri de sufletele, mintile si trupurile lor, pe langa doctori si infirmiere, avem datoria sa redevenim la suflet prunci. 

Rudele bolnave fac parte din arborele nostru genealogic. O ramura vindecata are puterea sa vindece o ramura bolnava.

Toti arborii genealogici fac parte din Trupul Lui Hristos, acolo unde familiile sunt Botezate in Numele Sfintei Treimi.

Este greu sa fii Lazar si Iov in zilele noastre. Este greu sa fii Maria si Marta in acelasi om. Dar putem macar, cu randul, sa fim cand Maria, cand Marta, fiecarea membru al familiei. Si in felul acesta, intreg sufletul de familie sa se vindece.si intreaga familie sa redevina sanatoasa si curata.

Sanatatea nu se restabileste de azi pe maine.

Este nevoie uneori de multi ani de truda in echipa de familie, rude si prieteni. Impreuna, in Biserica. In Biserica Mare, in Patriarhie,  in Biserica de Parohie, in Biserica din Familie, in Biserica din Casa, in Biserica din Suflet, Minte si Trup.  

Le-am scris cu majuscule, pentru ca asa trebuie sa fie. Si Familia si Casa si Noi. De buna calitate. Doar asa ne putem infrupta din Toate Bunatatile de Sus. Doar asa putem fi cu Adevarat Vii. Doar asa putem fi in Imparatie si Imparatia in noi.

Acest articol este un articol de multumire. Familiei, rudelor, prietenilor de aproape si celor de dincolo de blog. Pentru ca au avut indelunga rabdare cu mine: suflet, minte s trup pline de durere si de dor. Pentru ca au avut incredere in alegerea pe care am facut-o in urma cu multi ani, de a-mi cauta vindecarea doar in Biserica: prin familie, printre rude, printre prieteni. Toti au facut ce au putut si ce au stiut sa faca cel mai bine pentru mine: m-au iubit si ma iubesc.

Multumesc trupului meu ca m-a sustinut, ca a purtat toata povara mintii si a sufletului. Multumesc mintii ca a tinut cont de suflet. Multumesc sufletului ca s-a temut de moarte, ca a preferat rusinea in locul nefiintei.

Slava Domnului pentru toate! Lazar, sufletul meu, a inviat de ceva vreme din morti! Acum, mintea si trupul, inca obosite, urmeaza sufletului. Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste.

Ieri, am ascultat in Biserica. Femeile sa taca in Biserica. Si ce nu inteleg, sa-si intrebe acasa barbatii. Mi se pare cel mai intelept sfat. 

Dar imi este mila de acele femei care nu au acasa barbati. Sau nu au acasa barbati cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste. Sau se cred ele barbati. Cu aceste femei ce se intampla?! Nu sunt si ele Lazaristele noastre?! Nu sunt si ele Iovele noastre?!

In zilele noastre, Maria si Marta, surorile Dreptului Lazar se regasesc mai mult in inimi de Arsenie, Cleopa, Constantin, Dometie, Dumitru, Gabriel, Gheorghe, Ilie, Ioan, Justin, Mihai, Nicolae, Sandu, Teoctist, Valeriu si multe alte nume barbatesti.

Si multe femei inca se tem de barbat. Chiar si acolo unde gasesc doar intelegere.

Daca cunoasteti o astfel de femeie, nu va grabiti cu sfaturile. Doar iertati-o si iubiti-o. Ca pe propria voastra sora. Si intr-o zi va va darui un zambet frumos.

Binecuvantarea mea a fost ca nu m-am temut niciodata de barbat. In familie, intre rude, intre prieteni, intre colegi, doar barbati unul si unul. Am fost, sunt si voi fi mereu indragostita de toti. Dar cel mai indragostita sunt de femeile din jurul lor. 

Sunt femeie, sotie crestina. Sunt bucuroasa! Obosita la trup si la minte. Pentru ca timp de 40 de ani, am cautat un raspuns la intrebarea daca schizofrenia este ereditara. Pe parcurs, am aflat multe despre ea. In primul rand am aflat ca nu este doar ce pare a fi. Am aflat ca nu mi-a fost doar dusman, asa cum am crezut mult timp sau doar blestem, asa cum mi s-a parut multa vreme.

A fost o mare binecuvantare. M-a vindecat Dumnezeu, prin ea de mandrie. O mandrie inoculata in suflet si minte de ambitia de a fi cel mai bun, de a tinti mereu spre locul intai.

Dragele mele prietene, locul intai nu este pentru femei. Stand pe locul intai, nu iti poti supraveghea familia. Nu ai pe nimeni in fata care sa tina piept intemperiilor vremii. Nu este nimeni care sa iti deschida usa cand vii cu bratul plin de diplome acasa. 

Locul femeii este in stanga barbatului. Langa inima sa. Si binecuvantarea femeii este atunci cand aude cum inima barbatului ticaie cu dragoste si cu admiratie pentru ea.

Schizofrenia a existat, exista si Dumnezeu stie ce va fi cu ea. 

Dar intre schizofrenie si persoana exista familia, rudele, prietenii. Toti sustinuti de Dumnezeu.

Este un autor pe care il iubesc foarte mult. Domnul Tutea. A scris cartea Intre Dumnezeu si neamul meu.

Ma leg de acest titlu si il dezvolt. Intre Dumnezeu si neamul meu, indiferent de vreme si de moda, a existat, exista si va exista mereu Iubirea. 

Si cred din tot sufletul ca Iubirea este Dumnezeu. Sfanta Treime. Tatal, Fiul si Duhul Sfant.

Dumnezeu, din Iubire, L-a trimis pe Fiul Sau sa ne invete ca se poate trai minunat. Dupa Fiul Sau, cand acesta si-a indeplinit treaba, dupa Invatare, Minuni, Jertfa, Invierea si Inaltare, cand Fiul S-a asezat de-a dreapata Tatalui, Dumnezeu a trimis Duhul Sau Cel Sfant.

Sa fie din nou printre oameni, asa cum a mai fost si in alte vremuri bune.

Din a cincizecea zi de la Inviere, Duhul Sfant face curierat intre Cer si Pamant.

Vine cand este chemat, aterizeaza acolo unde gaseste loc, se retrage discret cand deranjeaza.

Pentru ca ne iubeste. Daca ar sta mai mult, pamantul s-ar parjoli si inimile noastre s-ar topi.pentru ca Duhul Sfant este Fierbinte. Si cand ne atinge, un pic din gheata noastra se topeste, un pic din manie se topeste, un pic din rautate se topeste, un pic din uratenie se topeste.

Parintele Dumitru Staniloae a scris undeva: "Doresc ca gandurile mele sa fecundeze gandurile altora". Gandurile Parintelui erau inspirate de Duhul Sfant. Pentru ca Parintele si-a calit sufletul si mintea in durerea de tata si si-a oblojit dorul si durerea cu prezenta Preotesei Maria.

Asa erau in alte vremuri femeile neamului nostru. Asa trebuie sa ne trudim sa redevenim si noi, femeile din aceste vremuri. Marii la suflet, Marte la trup, cu mintea mereu la Iertare si Iubire. 

Altfel, schizofrenia, depresia, atacul de panica, mania, mania persecutiei, ura vor fi vesnic surori cu noi insine sau cu cei din familiile noastre.

Multumesc Patriarhiei Romane pentru sanatoasele indemnuri spre Taina Spovedaniei si pentru deasa primire a Sfantului Trup si Sange al Domnului nostru Iisus Hristos.

Multumesc doamnelor preotese pentru dragostea cu care au grija de parintii slujitori, astfel incat si noi sa ne impartasim din dragostea acestora.

Si m-as bucura sa intindem in toata lumea, un covor de suflete curate si albe, unde Duhul Sfant sa poata ateriza si din sufletele noastre sa dirijeze o Divina Simfonie a Teilor, a Trandafirilor, a Bujorilor si a Mainii Maicutei Domnului. Si sunetele impreuna cu miresmele placute sa tina tot anul si din an in an doar sa sporeasca.

Am cautat pe net o imagine pentru minunat. Am gasit imaginea si degetul aratator al copilului din fotografie:

Tu esti minunat! Da, chiar tu, draga cititorule! Esti minunat! Esti un intre min si at. Un suflet intre minte si al tau trup! Intelegi cat de minunat esti?! Nu esti doar un suflet navigator pe net! Esti un suflet care are minte si trup! Creat minunat! Din Iubirea Lui Dumnezeu!

Dragii nostri copii, sanatatea sufleteasca este cea mai importanta. Scrisul caligrafic este si el o oglinda a sufletului sanatos. Scrisul de mana, ajuta mintea sa se dezvolte armonios. Niciodata sanatatea sufletului si a mintii nu trebuie neglijata. Sufletul si mintea hranesc trupul. Sufleul si mintea sunt hranite de Cuvantul Lui Dumnezeu.sunt curatate cu lacrimi, cu iertare, cu iubire. cu Trupul si Sangele Domnului, sunt reimprospatate cu Duh Sfant.

Multumim autoarei acestui blog pentru ca ne-a gazduit in aceasta zi scrisoarea.

Suntem tata si mama. Am fost considerata multa vreme o persoana schizofrenica. Asa erau vremurile atunci. Ne bucuram ca vremea din ulimii ani a facut diferenta intre manifestarile sufletului, cauzate de durere si dor. In acest fel am avut posibilitatea sa alegem singura terapie in care am crezut mereu: Iertarea si Iubirea.

Dumnezeu ne-a scos in cale parinte duhovnic. Sarutam dreapta, parinte si va rugam sa ii imbratisati pe toti parintii slujitori!

Datorita rugaciunilor din Biserica, suntem cazati la loc luminos, plin de verdeata. Pasarelele ciripesc si asteptam sa miroasa si teiul.

Va imbratisam cu drag,
Nini si Sana

Dicționarul limbii române literare contemporane (1955-1957) este darnic cu explicatiile:
 
MINUNÁT, -Ă, minunați, -te, adj. 1. Care surprinde, uimește prin frumusețe; încîntător, fermecător, splendid. Fata sta nemișcată și înfiorată, cu mînile mici albe în poală și privea pe rănit cu ochii ei minunați. SADOVEANU, O. I 97. Podul cel minunat îndată s-a stricat și s-a mistuit. CREANGĂ, P. 89. Ochii mari și minunați Lucesc adînc, himeric. EMINESCU, O. I 172. Crescut-au, Doamne, crescut, Doi meri nalți Și minunați, La tulpine-mpreunați. TEODORESCU, P. P. 81. ◊ (Adverbial; înaintea unui adjectiv de care se leagă prin prep. « de », dă acestuia valoare de superlativ) Foarte, deosebit de... Se făcea o dumi­nică minunat de frumoasă. DELAVRANCEA, H. T. 64. Balul d-tale e minunat de frumos și de vesel! ALECSANDRI, T. 762. Au văzut.. mulțime de papagali minunat de frumoși. DRĂGHICI, R. 97. ♦ Foarte bun, excepțional. Original în păreri și gesturi, dar are un suflet minunat. REBREANU, R. I 90. ◊ (Adverbial) Robinson au socotit că acest loc ar putea să-i slujească minunat la trebuința sa. DRĂGHICI, R. 79. ♦ (Adverbial) Perfect, foarte bine, admirabil. Chită minunat. 2. (În basme) Care face minuni, dotat cu puteri supranaturale. I-au schimbat... asinul cel minunat și i-au pus altul în locul lui tot ca acela. SBIERA, P. 196. Furca cea minunată torcînd singură fire de aur. CREANGĂ, P. 96. ♦ Ciudat, straniu, bizar. Minunat lucru îmi pare că dobitoacile sălbatice arată mai multă mulțămire cătră făcătoriul lor de bine. DRĂGHICI, R. 103. 3. (Rar) Mirat, uimit, surprins, încîntat. Acele nemăr­ginite epopee vînătorești... sperie și obosesc azi ochii călătorului minunat. ODOBESCU, S. III 80.  

Cel din 1998 spune, dictionarul explicativ:

MINUNÁT, -Ă, minunați, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care iese din comun (prin aspect, însușiri etc.); p. ext. care uimește prin frumusețe; încântător, splendid. ♦ Foarte bun, excepțional. 2. (În basme) Care face minuni, care este înzestrat cu însușiri supranaturale. ♦ Vrăjit, fermecat. 3. Mirat, surprins. – V. minuna.  

Dictionarul de sinonime din 2002,prezinta:

MINUNÁT adj., adv. 1. adj. v. crucit. 2. adj. splendid, strălucitor, (livr.) magnific, mirific, paradiziac, (pop.) mândru, (înv.) preafrumos. (Un peisaj ~.) 3. adj. v. fermecător. 4. adj. splendid, superb, (fig.) ceresc, divin, dumnezeiesc, îngeresc, serafic, (livr. fig.) celest. (O muzică ~.) 5. adv. splendid, superb, (fig.) divin, dumnezeiește, îngerește. (Cântă ~.) 6. adj. v. perfect. 7. adv. v. foarte

Si mai recent, DEX-UL DIN 2009,
 
MINUNÁT, -Ă, minunați, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care iese din comun (prin aspect, însușiri etc.); magnific; p. ext. care uimește prin frumusețe; încântător, splendid. ♦ Foarte bun, excepțional. 2. (În basme) Care face minuni, care este înzestrat cu însușiri supranaturale. ♦ Vrăjit, fermecat. 3. Mirat, surprins. – V. minuna.  

joi, 28 mai 2015

V de la vara!

Vezi?!
Mi-a spus vara zambind,
Am venit din nou la voi!
Primavara ce-a- nflorirt,
Eu rodes cu drag si spor,
Fie ca  va sufla vant,
Fie ca vor curge ploi!

Vin pe vreme de Rusalii,
Veselie sa va-aduc,
Pentru cel ce va fi harnic
Scutur frunzele de nuc.

Vin pe vreme de Treime,
Sfanta Sarbatoare este!
Teiul viu sa il tot flutur
Si din flori sa scriu o veste

Vin cu multa bucurie
Valuri de arome fine,
Vara sunt si-mi este bine!
Vine vacanta cu mine
Sa aduca voiosie!

Veronica e cuminte,
Alfabetul de la a la v
Si de la v la dublu v,
Pe tot il stie!

Vara, vara, vara!
Vin si eu cu tine,
Sa ma joc afara!
Vrei?!

miercuri, 27 mai 2015

Copacul si Oamenii

Aurelian Andreescu
12 Mai 1942 Bucuresti - 22 Iulie 1986 Constanța





File de inima

Stii tu copile drag,
Ce greu ii e padurii 
Sa creasca un copac?!
Intai un om, cel harnic
Sadeste un puiet
Acolo unde Domnul
Demult, a pus pamant corect.

Pe urma ploaia si cu soarele
Il cresc drept. 
Nici nu iti trece tie 
Printr-un gand
Ce greu ii e padurii 
Sa creasca un copac din pamant!

Ti-am scris aceste randuri
Pentru a bine stii,
Ca din copacul din padure,
Omul creaza apoi si hartii.

Hartia, ea suporta si bune dar si rele
De-l bucura sau doare pe copac,
De la radacina pana in sus, la stele.
La fel cum te durea la inima pe tine,
Cand batea vant puternic prin padure
Si nu iti era deloc bine.

Fa-ti bine si la inima si la copac,
Impaca-te cu toti copiii la joaca cea din parc,
Si-n acest fel iti faci din inima hartie
Curata, calda, buna pentru dulce poezie.

Si cand in inima scrii si citesti
Domnul creaza undele ceresti.
Pe-aceste unde pleaca spre copii,
Salvand copacul, sutele de poezii.

marți, 26 mai 2015

Sarut de gand!

A plouat.
Cerul a facut curat pe pamant.
A venit Soarele
Si a mangaiat apoi bland.
Florile, petale deschid binisor,
Vin albinele harnice, cu mult spor,
Miere sa curga din stupul izvor.
Pacea in poieni se aude usor,
Fluturii zburda liberi de somn!
Crezi tu copile ca jocu-i frumos?
Joaca-te cu alti copii, intr-un joc!
In aer pluteste ceva aromat,
Florile toate mana si-au dat.
Este Iubire! Este Iubire! Este Iubire!
Canta cu toate in acelasi cor acordat.
Cerul se-apleaca peste ziua de ieri,
Cerul o mangaie, apoi o panseaza,
Ziua de astazi parca danseaza!
Cerul o umple de bunatati, 
Ziua de maine ajunge la toti!
Spun toate culorile din curcubeu
Intr-un Gand,
Intr-o Fapta,
Din Acelasi Cuvant!
Ma-nchin Domnului si-I multumesc:
Astazi, e bine,
Astazi traiesc, 
Astazi iubesc!
Ma-nchin Domnului si Il rog:
Maine sa fie la fel ca astazi, 
Te rog!
Ma-nchin Domnului si Il sarut:
Sarut de gand!

sâmbătă, 23 mai 2015

Inima de femeie

Hristos S-a Inaltat!
Multumesc, Olga!

Am 48 de ani dar in aceasta seara, impreuna cu familia si prietenii, la margine de lac, parca m-am intors la vremea liceului, la balul de absolvire.

- Ce vrei sa te faci cand o sa fii mare? ai intrebat copila jucausa.

Mi-am amintit de raspunsurile pe care le dadeam si eu cand eram mica. Mi-am amintit de curtea bunicilor din cartierul copilariei noastre; mi-am amintit cum cantam la stecherul de la masina de spalat rufe, mi-am amintit de dansurile populare de la gradinita. Mi-am reamintit, pe O Sole mio, toata copilaria, adolescenta si tineretea.

Ai o inima mare, Olga! De fiica. O priveam pe mama ta si le revedeam pe toate femeile din copilaria mea. Si dansa are o inima mare. De mama!

Si este foarte posibil sa fim foste colege de gradinita. La distanta de cativa ani, tu fiind mai tanara. Am copilarit in acelasi cartier.

Ce mica este lume! Si cat de minunata este viata! Hai sa cantam impreuna:

vineri, 15 mai 2015

Ne-a bucurat cand a putut, acum e randul nostru sa il bucuram


Muzica pentru Tata si Mama

Tata si mama fac parte din generatia oamenilor care canta. In 1996, tata a adormit. Fericit. Si m-a lasat in urma lui, sa descopar tot ce a iubit el impreuna cu mama. Ar fi vrut sa imi spuna chiar el, dar eu vroiam sa cuceresc lumea.   Pentru tata si mama..Ascult Dan Spataru. Ascultau si ei in tinerete.


joi, 19 martie 2015

Nu stiu

Nu stiu. Un raspuns potrivit si cu minte si cuminte de multe ori. Dat de copii, atunci cand nu stiu raspunsul la o intrebare.

Stiu multe. Si incepeam sa insir tot ce credem ca stiu. Pana ieri. De ieri, putin dupa pranz, am aflat ca de fapt nu stiu nimic.

Si astazi am descoperit si ca nu stiam ca exista aceasta melodie.Nu stiu.

Tu stiai?


marți, 17 martie 2015

Cuvinte fierbinti

A nu vedea. A purta crucea nevederii cu rabdare. A simti cu inima. A  recunoaste Adevarul, fara sa-L fi vazut cu ochii trupesti. 

Parintele orb, Teofil Paraian l-a vazut altfel decat ceilalti oameni pe Parintele Arsenie Boca. Pentru ca Parintele Teofil  a trecut la cele vesnice tot orb la ochii trupesti, nu putem afirma ca intalnirea dintre cei doi Parinti Duhovnicesti a fost identica cu intalnirea din Icoana in care Domnul nostru Iisus Hristos il vindeca pe orbul din nastere. Din bucurie nationala, mi-ar fi placut sa fie asa.. Dar o asemanare exista intre cele doua intalniri, la fel cum exista in orice intalnire intre oamenii vii.

Asemanarea consta in marturisirea credintei in Hristos. Imi imaginez cata incarcatura duhovniceasca era in cuvintele trimise in vazduh de acesti doi munti, cand se intalneau. Ne-au ramas atatea marturisiri fierbinti de credinta, atatea cuvinte vii si fierbinti. Acum, dupa ce au trait ortodoxia prin toti porii fiintei dansilor, se odihnesc si se roaga si mai fierbinte pentru noi. Si la ambele locuri de odihna trupeasca, florile de aici, ne ajuta pe noi, cei orbi, sa vedem florile de Acolo.
Si Acolo sunt multe flori care au trait printre noi. Oare cum era cand peste munti trecea si glasul  Parintelui Staret al Sihastriei?!

Cuvinte vii scrise, cuvinte vii vorbite, calauze pentru orbii de noi. Doar, doar, vom intrezari si noi putintica Lumina.

Despre femeia crestina ( fragment)
Părintele Cleopa Ilie
10..04.1910- 02.12.1998 
Ia ganditi-va dumneavoastra, in istoria Sfintilor Apostoli, in istoria
Evangheliei, nu gasim vreodata ca au hirotonit Apostolii vreo femeie. Daca au fost sfintele mironosite, avem duminica lor dupa Pasti, fiind cinstite intocmai cu Apostolii, cum au fost: Maria Magdalena, Maria lui Cleopa, Maria lui Iacob cel Mic, Salomia, Maximilia, Iunia, Iulia, Marta si Maria si celelalte femei sfinte, mironosite intocmai cu Apostolii.

Cat erau de mari ele dar nu au indraznit Apostolii sa le hirotoneasca. Nu se spune ca a hirotonit pe Maria sau pe alta. Au murit martire, au murit marturisind pe Hristos si intocmai cu Apostolii se cheama, ca ele au vestit Invierea intai si au mers dupa Mantuitorul pana la moarte si pana la Inviere, dar nicidecum nu spune in Sfanta Evanghelie ca au hirotonit vreuna.

Biserica le cinsteste ca pe Apostoli, dar nu ca pe diaconi sau ca pe preoti.

Vai de lumea asta stricata de cei fara de minte! Isi fac o multime de haine frumoase, mai ales femeile, ca sa vada lumea ca au haine. Si se duc in biserica, ca la teatru, sa le vada cineva cum sunt imbracate. Dar de aceea ne ducem la biserica? Dumnezeu se uita la exterior? Dumnezeu se uita in inima ta, de esti cu inima la El cand te rogi in biserica. Acolo te duci la plans, la suspine, la zdrobire, la smerenie, la ascultarea cuvantului. Nu te duci acolo sa faci teatru, sa te vada cineva cum esti imbracata si boita si cum esti incaltata. Acestea sunt lucrurile vicleanului diavol. Luxul este o nebunie a veacului si sminteala pentru tineri si barbati
din Cuvinte vii (fragment)
Părintele Arsenie Boca
29.09.1910- 28.11.1989 
Omul acesta, cu care avea Dumnezeu rostul să descopere lumii pe Fiul Său ca şi creator al vieţii, facându-i din tină o pereche de ochi, s-a învrednicit de la Dumnezeu, la rându-i, de descoperirea lui Iisus ca Fiul lui Dumnezeu, prin însăşi dumnezeiasca mărturisire. De puţine ori, s-a descoperit Iisus pe Sine ca Fiul lui Dumnezeu: o dată samarinencii, a doua oară acestui orb din naştere şi a treia oară ucenicilor, înainte de slăvitele Sale patimi.
Poate că aceasta a fost, în lumea aceasta, recunoştinţa lui Dumnezeu către el, pentru că a purtat cu răbdare orbia fără vină şi pentru că L-a mărturisit pe Iisus „de la Dumnezeu” înaintea tăgăduitorilor Săi: că l-a învrednicit de o rară descoperire dumnezeiască.
Orb fiind şi a căpăta, prin minune, o pereche de ochi, e o mare bucurie a vieţii, o ieşire fericită din întunerec. Ieşirea la lumina veacului acestuia
Pământean fiind şi a te hotărî să mărturiseşti pe Dumnezeu cu orice preţ şi luare în derâdere, e o şi mai mare bucurie, care te poate duce până la deschiderea ochiului credinţei că ţi se descoperă Iisus, Fiul lui Dumnezeu.
Cel care e cu noi în toate zilele până la sfârşitul veacului.
A vedea pe Iisus, e o fericire care nu se aseamănă cu nici o bucurie pământeană. Iar aceasta se întâmplă din când în când şi din neam în neam, ca să nu se stingă dintre oameni siguranţa existenţei lui Dumnezeu.
Credinţa în Dumnezeu şi mărturisirea Lui e ieşirea sufletului din întunerec în lumina dumnezeiască, ieşirea în lumina veacului viitor. Iată o tămăduire deplină, iată un misionar neînfricat al lui Iisus.
 Cuvant pentru suflet
Părintele Teofil Paraian
3.03.1929- 29.10.2009



 

Spune-mi ce mai face mama



Frate, ieri ai fost pe-acasa,
Si-ai stat seara, in livada,
Toti ai nostri, la o masa,
Au venit, sa te revada.
Apoi zorii diminetii,
Noptii i-au luat naframa,
Sprijinita-n anii vietii,
Spune-mi, ce mai face mama?

Spune-mi, ce mai fac vecinii,
Cei care aveau o fata,
Pentru ea, gardul gradinii,
Il sareai tu altadata.
Despre tata, spune-mi frate,
Sa glumeasca, nu -i ma place,
Dar intai, intai de toate,
Spune-mi mama, ce mai face?

Frate, ieri am fost pe-acasa,
Si-am stat seara, in livada,
Toti ai nostri, la o masa,
Au venit, sa ma revada.
Noaptea cade-nmiresmata,
Cum stim noi, ca-ntr-o poveste,
Totul e ca alta data,
Numai mama... nu maï este.


Dulceata de Rai

O amintire draga: la Sambata, un loc in care parca de multe ori timpul se odihneste. 

Si un regret: trecea prin curte parintele Teofil si nu l-am vazut.

Fara sa vada, stiu ca parintele ne-a vazut si ne-a binecuvantat drumul. Sarut mana, parinte!

Din dulceata cuvintelor parintelui Teofil Paraian:

 „Eu sunt sigur că merg în Rai. Cineva poate să spună că sunt mîndru. Dar nu pentru faptele mele cred că merg în Rai, ci pentru bunătatea lui Dumnezeu. Nu se poate să fi făcut Dumnezeu Raiul ca să-l ţină gol. Trebuie să ne potrivim cu Raiul, să ne
Sursa foto
placă în Rai şi să ne silim să-l cîştigăm, şi-l vom cîştiga. Căci Dumnezeu este Dumnezeul milei şi al îndurărilor. La slujbe auzim mereu că Dumnezeu bun şi iubitor de oameni este. Păi, de ce să nu credem că e bun şi iubitor, şi de ce să mă îndoiesc că mă va milui şi mîntui şi pe mine?“

„Cel dintîi lucru care l-a spus Domnul Hristos

după Înviere este cuvîntul: „Bucuraţi-vă!“. Un îndemn la bucurie şi un salut, în acelaşi timp. Noi ştim că grecii din vremea aceea (poate şi cei de acum) se salutau cu cuvîntul «Bucură-te!». Aşa încît unii au şi tradus cuvîntul acesta ca un cuvînt de salut, dar poate fi şi un cuvînt de îndemn la bucurie. Cînd Domnul Hristos S-a întîlnit cu femeile mironosiţe care se întorceau de la Mormîntul gol le-a spus: «Bucuraţi-vă!». Şi după aceea, îndată: «Nu vă temeţi!» Pentru că ele au intrat într-un fel de temere, le-a cuprins frica şi atunci Domnul Hristos le-a zis: «Nu vă temeţi!». Bucuraţi-vă, şi nu vă temeţi! (...) Despre bucurie, Domnul Hristos a zis: «Deci şi voi acum sînteţi trişti, dar iarăşi vă voi vedea, şi se va bucura inima voastră şi bucuria voastră nimeni n-o va lua de la voi». S-au bucurat ucenicii că L-au văzut pe Domnul după Înviere, au primit pacea Mîntuitorului după Înviere şi astfel s-au împlinit cuvintele Mîntuitorului dinainte de Pătimire. (...) Să ştim că dacă vedem că nu avem bucurie, ceva nu e în regulă; să ştim că dacă nu avem pace a sufletului, ceva nu e cum vrea Dumnezeu, ceva nu-i în rînduială. Să ştim că dacă n-avem curaj, dacă sîntem cuprinşi de teamă, ceva e rău în existenţa noastră, pentru că nu sîntem în legătură cu Mîntuitorul care ne susţine; dacă vedem că lucrurile nu merg aşa cum le doreşte Domnul Hristos, trebuie să schimbăm felul de a gîndi, de a lucra, de a acţiona în lumea aceasta.“



luni, 16 martie 2015

„Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat“

Biserica Boteanu 1967
Primul nostru colt de Rai, Biserica Boteanu, asezata chiar pe un colt de strada, a fost Biserica in care tata si mama au fost cununati si in care noi am fost botezati. 

In vremea adolescentei, foarte des ne plimbam pe strazile din jurul bisericii. Nu stiam atunci cat de apropiat este sufletul nostru de ea. Fotografiile de la Cununie si de la Botez erau din interior si nu stiu de ce, niciodata pana atunci, nu  ne-am intrebat parintii cum se numeste biserica.

Sufletul, insa, stia ca de acolo i-a venit spalarea si iertarea si isi tragea periodic trupul si mintea catre acel loc. Eram precum un fluture, cautator de lumina, asa as defini acum desele plimbari prin imprejurimi.

In 2008, dupa ce de cativa ani aflasem care este biserica noastra de Botez,  ne-am reintors  in locul in care sufletul nostru a fost pentru prima data fericit. Doream sa aflam cand am fost botezati, pentru ca ziua botezului o consideram o zi foarte importanta. Parintele Vasile, auzindu-mi dorinta, a scos registrul, a cautat si ne-a bucurat cu un Certificat de botez. Am promis ca vom reveni cu un buchet de flori pentru Maicuta Domnului. Nu am uitat promisiunea dar nu ne-am facut timp sa o onoram.

Biserica Boteanu 2014
Anul trecut, in vara, ne-am odihnit un pic in biserica draga. Inca ii suntem datori Maicutei, cu un buchet de flori, pe care sa il asezam la Icoana care ne este foarte aproape de suflet.

Ieri, pasii ne-au purtat intr-o alta biserica. Am adus de acolo, un buchet de cantari. Una dintre ele, ne-a botezat cu multe lacrimi, mai ales, ca alt parinte Vasile ne-a  amintit de botez, atunci cand intrebandu-ne in fata Sfantului Potir cum ne numim, ne-a spus ca avem un nume rar.
Cantarea se numeste "Iarta-ma!", versurile sunt scrise de Traian Dorz si o puteti citi si asculta in postarea de aseara.

Pe parintele Nicolae, l-am regasit intr-o inregistrare despre Taina Botezului si vocea parintelui Constantin cred ca este vocea parintelui care ne-a cununat parintii si care ne- a botezat pe noi. Ii puteti asculta peste cateva randuri.

Avem inca un mare si intreg buchet de parinti duhovnicesti, raspanditi in intreaga lume care cu dragoste au ascultat de inaintasii dansilor. Avem maini sub care sa ne plecam si sa plangem, pentru ca sunt maini puternice, vindecatoare, dumnezeiesti.

Avem sansa de a ne desparti de ura si de a face primii pasi spre iubire, adica spre rai.

Marturisim cu mana pe inima: iubim ortodoxia si respectam pe fiecare om, indiferent de ce religie are. Suntem fericiti deseori! Si cand fuge de la noi fericirea, plangem de dorul ei, alergam la parintele nostru duhovnic, ii marturisim ce am gresit de a fugit fericirea de la noi si la plecare, precum un fluture, ne vine doar sa zburam si sa revenim a doua zi, cat mai repede la Sfanta Liturghie.
Ne revine deseori in minte cantarea de la Botez: "Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat“. 
Cum sa fim botezati, imbracati in Hristos si murdariti pe suflet?! Si ne amintim cuvintele parintelui duhovnic: "Crestinii nu sunt plangaciosi! Ei isi plang greselile, isi spala sufletul, ceea ce este o mare diferenta."

Acesta este unul dintre atuurile credintei noastre. Nu ne duce in mandrie. Ne prezinta raul existent cu toate capcanele lui si plansul cu toate avantajele sale mangaietoare si  inalbitoare. Pentru ca fara plans, fara bucurie, sufletul neinvatat, neprevenit si mandru, se ofileste si se stinge. 

Ieri, la noi, a fost Duminica  a treia din Postul Mare, a Sfintei Cruci. 

Intr-o cantare de la Sfantul Maslu, Crucea este numita arma impotriva celui rau. 

Ne inchinam corect, asa cum ne-au invatat parintii, in Numele Tatalui,  al Fiului si al Sfantului Duh, ne rugam Duhului Sfant sa vina, Preasfintei Treimi sa ne miluiasca, Tatalui nostru sa ne daruiasca Imparatia Sa.  Frica, in cele din urma, dispare, pentru ca frica nu are ce cauta intr-o inima de crestin. Acolo este loc doar de credinta si de dragoste, sadite in Taina Botezului de catre Dumnezeu. Acolo este primul loc de rai. In inima prunciei noastre, proaspat botezata, mirunsa si impartasita cu Hristos.

Iubim Crucea, iubim Ortodoxia, iubim Plansul aducator de Bucurie, pentru ca asa am invatat sa iubim placut Lui Dumnezeu: pe Dansul, pe aproapele si pe noi insine in mod egal cu aproapele.

Pentru cei care inca mai sunt la rascruce de drumuri, nestiind pe care drum sa apuce, am lasat mai jos, cateva glasuri care conduc spre Acasa, multe suflete ratacite pe drum. 

Crestinismul creste si se inmulteste in fiecare zi, nu pentru ca asa vrem noi, oamenii, sau nu vrem. Creste si se inmulteste, pentru ca Insusi Dumnezeu a binecuvantat in Gradina Raiului pe primul barbat si pe prima femeie; apoi, dupa potop, pe Noe si pe fiii lui.

De ce nu vor unii oameni sa creasca si sa se inmulteasca crestinismul?! Nu stiu. Dar pentru ca si ei sunt asemanatori cu noi, nu trebuie sa ii judecam. Doar sa ii iubim! Pentru ca noi, cei botezati in Hristos suntem si imbracati in Hristos. Si Hristos este Iubire, Nu numai pe dinafara. Este iubire peste tot. Iubim?! Suntem ai Lui! Tradam Iubirea?! Suntem tradatori! 

Nu putem sa iubim?! Ne dorim sa iubim?! Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa ne apropiem de Sfantul Maslu, de Taina Spovedaniei si de Sfanta Liturghie si va veni o vreme cand vom dobandi doar credinta si dragoste. Si atunci vom fi fericiti ca atunci cand am iesit din Apa Sfintita a Botezului nostru. Vom fi fericiti, vazand ca in jurul nostru, lumea se bucura. La fel cum a fost la Botez, cand eram mici, curatati, dragi, iubiti, iubitori, frumosi, fericiti, trecuti din bratele mamei, in bratele nasilor, in bratele parintelui duhovnic, prin apa botezului, prin ungerea mirului, prin fata icoanelor, gustand pentru prima data si afland cat de gustos si de bun este Domnul, reintorsi increstinat in bratele nasilor si predati spre buna crestere si folositoare inmultire parintilor, profesorilor, parintilor duhovnici, .pe lungul drum al sufletului spre Acasa.

Si intr-o zi, la vreme stiuta doar de Domnul, nadajduind, ca la intalnirea cu noi, Hristos, Fratele nostru, Superlativ si Absolut de Fericit, sa se ridice din dreapata Tatalui, de unde sade, sa isi deschida bratele, sa ne imbratiseze si sa ne spuna: Bine ati revenit fratilor! Felicitari ca sunteti fericiti! Priviti cu dragoste la Tatal nostru!

Nu e un vis, e un drum care incepe sau ar trebui sa inceapa mereu la fiecare Taina a Cununiei. E un drum cu oameni vii, cautatori, razbatatori, cazuti, ajutati, ridicati. Un drum care se incruciseaza cu multe alte drumuri. La fiecare rascruce, avem libertatea de a ramane sau de a ne abate din drum. 

Drum drept, drum ocolitor, drum abrupt, drum alunecos, drum serpuitor, drum rau, drum bun, fiecare om merge pe drumul sau. Liber sau impovarat, pana la urma, mai tot omul gaseste  Calea  pe care sa-si intoarca sufletul Acasa. si cand omul isi gaseste Calea, pe orice fel de drum s-ar afla, se opreste si plange, fie de durere, fie de bucurie, spalandu-si din acel moment, din ce in ce mai bine haina sufletului sau si rasufland din ce in ce mai usurat, se ridica si reporneste la drum drept. 

Biserica Boteanu
Si primul lucru pe care sufletul il pricepe, este ca nu este doar "eu". Este mult mai mult. Are parinti, bunici, mosi, stramosi, familie, prieteni, trup, minte, urmasi. Comunitate in jurul crucii sale si in comuniune cu crucea sa.. O cruce cu trecut ancorat puternic in credinta si dragoste, cu viitor nadajduind spre vesnicie, cu doua brate care strang in ele bratele celor din familie si bratele prietenesti. O cruce, purtata mai intai de Hristos, cu jertfa, cu mila, cu iubire, transformata in Cruce. 


O Cruce, unde iti vine sa plangi si sa spui doar Iarta-ma, Dumnezeul meu! Amin!

Despre Taina Botezului



Despre Iubire