luni, 16 martie 2015

„Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat“

Biserica Boteanu 1967
Primul nostru colt de Rai, Biserica Boteanu, asezata chiar pe un colt de strada, a fost Biserica in care tata si mama au fost cununati si in care noi am fost botezati. 

In vremea adolescentei, foarte des ne plimbam pe strazile din jurul bisericii. Nu stiam atunci cat de apropiat este sufletul nostru de ea. Fotografiile de la Cununie si de la Botez erau din interior si nu stiu de ce, niciodata pana atunci, nu  ne-am intrebat parintii cum se numeste biserica.

Sufletul, insa, stia ca de acolo i-a venit spalarea si iertarea si isi tragea periodic trupul si mintea catre acel loc. Eram precum un fluture, cautator de lumina, asa as defini acum desele plimbari prin imprejurimi.

In 2008, dupa ce de cativa ani aflasem care este biserica noastra de Botez,  ne-am reintors  in locul in care sufletul nostru a fost pentru prima data fericit. Doream sa aflam cand am fost botezati, pentru ca ziua botezului o consideram o zi foarte importanta. Parintele Vasile, auzindu-mi dorinta, a scos registrul, a cautat si ne-a bucurat cu un Certificat de botez. Am promis ca vom reveni cu un buchet de flori pentru Maicuta Domnului. Nu am uitat promisiunea dar nu ne-am facut timp sa o onoram.

Biserica Boteanu 2014
Anul trecut, in vara, ne-am odihnit un pic in biserica draga. Inca ii suntem datori Maicutei, cu un buchet de flori, pe care sa il asezam la Icoana care ne este foarte aproape de suflet.

Ieri, pasii ne-au purtat intr-o alta biserica. Am adus de acolo, un buchet de cantari. Una dintre ele, ne-a botezat cu multe lacrimi, mai ales, ca alt parinte Vasile ne-a  amintit de botez, atunci cand intrebandu-ne in fata Sfantului Potir cum ne numim, ne-a spus ca avem un nume rar.
Cantarea se numeste "Iarta-ma!", versurile sunt scrise de Traian Dorz si o puteti citi si asculta in postarea de aseara.

Pe parintele Nicolae, l-am regasit intr-o inregistrare despre Taina Botezului si vocea parintelui Constantin cred ca este vocea parintelui care ne-a cununat parintii si care ne- a botezat pe noi. Ii puteti asculta peste cateva randuri.

Avem inca un mare si intreg buchet de parinti duhovnicesti, raspanditi in intreaga lume care cu dragoste au ascultat de inaintasii dansilor. Avem maini sub care sa ne plecam si sa plangem, pentru ca sunt maini puternice, vindecatoare, dumnezeiesti.

Avem sansa de a ne desparti de ura si de a face primii pasi spre iubire, adica spre rai.

Marturisim cu mana pe inima: iubim ortodoxia si respectam pe fiecare om, indiferent de ce religie are. Suntem fericiti deseori! Si cand fuge de la noi fericirea, plangem de dorul ei, alergam la parintele nostru duhovnic, ii marturisim ce am gresit de a fugit fericirea de la noi si la plecare, precum un fluture, ne vine doar sa zburam si sa revenim a doua zi, cat mai repede la Sfanta Liturghie.
Ne revine deseori in minte cantarea de la Botez: "Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat“. 
Cum sa fim botezati, imbracati in Hristos si murdariti pe suflet?! Si ne amintim cuvintele parintelui duhovnic: "Crestinii nu sunt plangaciosi! Ei isi plang greselile, isi spala sufletul, ceea ce este o mare diferenta."

Acesta este unul dintre atuurile credintei noastre. Nu ne duce in mandrie. Ne prezinta raul existent cu toate capcanele lui si plansul cu toate avantajele sale mangaietoare si  inalbitoare. Pentru ca fara plans, fara bucurie, sufletul neinvatat, neprevenit si mandru, se ofileste si se stinge. 

Ieri, la noi, a fost Duminica  a treia din Postul Mare, a Sfintei Cruci. 

Intr-o cantare de la Sfantul Maslu, Crucea este numita arma impotriva celui rau. 

Ne inchinam corect, asa cum ne-au invatat parintii, in Numele Tatalui,  al Fiului si al Sfantului Duh, ne rugam Duhului Sfant sa vina, Preasfintei Treimi sa ne miluiasca, Tatalui nostru sa ne daruiasca Imparatia Sa.  Frica, in cele din urma, dispare, pentru ca frica nu are ce cauta intr-o inima de crestin. Acolo este loc doar de credinta si de dragoste, sadite in Taina Botezului de catre Dumnezeu. Acolo este primul loc de rai. In inima prunciei noastre, proaspat botezata, mirunsa si impartasita cu Hristos.

Iubim Crucea, iubim Ortodoxia, iubim Plansul aducator de Bucurie, pentru ca asa am invatat sa iubim placut Lui Dumnezeu: pe Dansul, pe aproapele si pe noi insine in mod egal cu aproapele.

Pentru cei care inca mai sunt la rascruce de drumuri, nestiind pe care drum sa apuce, am lasat mai jos, cateva glasuri care conduc spre Acasa, multe suflete ratacite pe drum. 

Crestinismul creste si se inmulteste in fiecare zi, nu pentru ca asa vrem noi, oamenii, sau nu vrem. Creste si se inmulteste, pentru ca Insusi Dumnezeu a binecuvantat in Gradina Raiului pe primul barbat si pe prima femeie; apoi, dupa potop, pe Noe si pe fiii lui.

De ce nu vor unii oameni sa creasca si sa se inmulteasca crestinismul?! Nu stiu. Dar pentru ca si ei sunt asemanatori cu noi, nu trebuie sa ii judecam. Doar sa ii iubim! Pentru ca noi, cei botezati in Hristos suntem si imbracati in Hristos. Si Hristos este Iubire, Nu numai pe dinafara. Este iubire peste tot. Iubim?! Suntem ai Lui! Tradam Iubirea?! Suntem tradatori! 

Nu putem sa iubim?! Ne dorim sa iubim?! Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa ne apropiem de Sfantul Maslu, de Taina Spovedaniei si de Sfanta Liturghie si va veni o vreme cand vom dobandi doar credinta si dragoste. Si atunci vom fi fericiti ca atunci cand am iesit din Apa Sfintita a Botezului nostru. Vom fi fericiti, vazand ca in jurul nostru, lumea se bucura. La fel cum a fost la Botez, cand eram mici, curatati, dragi, iubiti, iubitori, frumosi, fericiti, trecuti din bratele mamei, in bratele nasilor, in bratele parintelui duhovnic, prin apa botezului, prin ungerea mirului, prin fata icoanelor, gustand pentru prima data si afland cat de gustos si de bun este Domnul, reintorsi increstinat in bratele nasilor si predati spre buna crestere si folositoare inmultire parintilor, profesorilor, parintilor duhovnici, .pe lungul drum al sufletului spre Acasa.

Si intr-o zi, la vreme stiuta doar de Domnul, nadajduind, ca la intalnirea cu noi, Hristos, Fratele nostru, Superlativ si Absolut de Fericit, sa se ridice din dreapata Tatalui, de unde sade, sa isi deschida bratele, sa ne imbratiseze si sa ne spuna: Bine ati revenit fratilor! Felicitari ca sunteti fericiti! Priviti cu dragoste la Tatal nostru!

Nu e un vis, e un drum care incepe sau ar trebui sa inceapa mereu la fiecare Taina a Cununiei. E un drum cu oameni vii, cautatori, razbatatori, cazuti, ajutati, ridicati. Un drum care se incruciseaza cu multe alte drumuri. La fiecare rascruce, avem libertatea de a ramane sau de a ne abate din drum. 

Drum drept, drum ocolitor, drum abrupt, drum alunecos, drum serpuitor, drum rau, drum bun, fiecare om merge pe drumul sau. Liber sau impovarat, pana la urma, mai tot omul gaseste  Calea  pe care sa-si intoarca sufletul Acasa. si cand omul isi gaseste Calea, pe orice fel de drum s-ar afla, se opreste si plange, fie de durere, fie de bucurie, spalandu-si din acel moment, din ce in ce mai bine haina sufletului sau si rasufland din ce in ce mai usurat, se ridica si reporneste la drum drept. 

Biserica Boteanu
Si primul lucru pe care sufletul il pricepe, este ca nu este doar "eu". Este mult mai mult. Are parinti, bunici, mosi, stramosi, familie, prieteni, trup, minte, urmasi. Comunitate in jurul crucii sale si in comuniune cu crucea sa.. O cruce cu trecut ancorat puternic in credinta si dragoste, cu viitor nadajduind spre vesnicie, cu doua brate care strang in ele bratele celor din familie si bratele prietenesti. O cruce, purtata mai intai de Hristos, cu jertfa, cu mila, cu iubire, transformata in Cruce. 


O Cruce, unde iti vine sa plangi si sa spui doar Iarta-ma, Dumnezeul meu! Amin!

Despre Taina Botezului



Despre Iubire



 

Niciun comentariu: