marți, 17 martie 2015

Cuvinte fierbinti

A nu vedea. A purta crucea nevederii cu rabdare. A simti cu inima. A  recunoaste Adevarul, fara sa-L fi vazut cu ochii trupesti. 

Parintele orb, Teofil Paraian l-a vazut altfel decat ceilalti oameni pe Parintele Arsenie Boca. Pentru ca Parintele Teofil  a trecut la cele vesnice tot orb la ochii trupesti, nu putem afirma ca intalnirea dintre cei doi Parinti Duhovnicesti a fost identica cu intalnirea din Icoana in care Domnul nostru Iisus Hristos il vindeca pe orbul din nastere. Din bucurie nationala, mi-ar fi placut sa fie asa.. Dar o asemanare exista intre cele doua intalniri, la fel cum exista in orice intalnire intre oamenii vii.

Asemanarea consta in marturisirea credintei in Hristos. Imi imaginez cata incarcatura duhovniceasca era in cuvintele trimise in vazduh de acesti doi munti, cand se intalneau. Ne-au ramas atatea marturisiri fierbinti de credinta, atatea cuvinte vii si fierbinti. Acum, dupa ce au trait ortodoxia prin toti porii fiintei dansilor, se odihnesc si se roaga si mai fierbinte pentru noi. Si la ambele locuri de odihna trupeasca, florile de aici, ne ajuta pe noi, cei orbi, sa vedem florile de Acolo.
Si Acolo sunt multe flori care au trait printre noi. Oare cum era cand peste munti trecea si glasul  Parintelui Staret al Sihastriei?!

Cuvinte vii scrise, cuvinte vii vorbite, calauze pentru orbii de noi. Doar, doar, vom intrezari si noi putintica Lumina.

Despre femeia crestina ( fragment)
Părintele Cleopa Ilie
10..04.1910- 02.12.1998 
Ia ganditi-va dumneavoastra, in istoria Sfintilor Apostoli, in istoria
Evangheliei, nu gasim vreodata ca au hirotonit Apostolii vreo femeie. Daca au fost sfintele mironosite, avem duminica lor dupa Pasti, fiind cinstite intocmai cu Apostolii, cum au fost: Maria Magdalena, Maria lui Cleopa, Maria lui Iacob cel Mic, Salomia, Maximilia, Iunia, Iulia, Marta si Maria si celelalte femei sfinte, mironosite intocmai cu Apostolii.

Cat erau de mari ele dar nu au indraznit Apostolii sa le hirotoneasca. Nu se spune ca a hirotonit pe Maria sau pe alta. Au murit martire, au murit marturisind pe Hristos si intocmai cu Apostolii se cheama, ca ele au vestit Invierea intai si au mers dupa Mantuitorul pana la moarte si pana la Inviere, dar nicidecum nu spune in Sfanta Evanghelie ca au hirotonit vreuna.

Biserica le cinsteste ca pe Apostoli, dar nu ca pe diaconi sau ca pe preoti.

Vai de lumea asta stricata de cei fara de minte! Isi fac o multime de haine frumoase, mai ales femeile, ca sa vada lumea ca au haine. Si se duc in biserica, ca la teatru, sa le vada cineva cum sunt imbracate. Dar de aceea ne ducem la biserica? Dumnezeu se uita la exterior? Dumnezeu se uita in inima ta, de esti cu inima la El cand te rogi in biserica. Acolo te duci la plans, la suspine, la zdrobire, la smerenie, la ascultarea cuvantului. Nu te duci acolo sa faci teatru, sa te vada cineva cum esti imbracata si boita si cum esti incaltata. Acestea sunt lucrurile vicleanului diavol. Luxul este o nebunie a veacului si sminteala pentru tineri si barbati
din Cuvinte vii (fragment)
Părintele Arsenie Boca
29.09.1910- 28.11.1989 
Omul acesta, cu care avea Dumnezeu rostul să descopere lumii pe Fiul Său ca şi creator al vieţii, facându-i din tină o pereche de ochi, s-a învrednicit de la Dumnezeu, la rându-i, de descoperirea lui Iisus ca Fiul lui Dumnezeu, prin însăşi dumnezeiasca mărturisire. De puţine ori, s-a descoperit Iisus pe Sine ca Fiul lui Dumnezeu: o dată samarinencii, a doua oară acestui orb din naştere şi a treia oară ucenicilor, înainte de slăvitele Sale patimi.
Poate că aceasta a fost, în lumea aceasta, recunoştinţa lui Dumnezeu către el, pentru că a purtat cu răbdare orbia fără vină şi pentru că L-a mărturisit pe Iisus „de la Dumnezeu” înaintea tăgăduitorilor Săi: că l-a învrednicit de o rară descoperire dumnezeiască.
Orb fiind şi a căpăta, prin minune, o pereche de ochi, e o mare bucurie a vieţii, o ieşire fericită din întunerec. Ieşirea la lumina veacului acestuia
Pământean fiind şi a te hotărî să mărturiseşti pe Dumnezeu cu orice preţ şi luare în derâdere, e o şi mai mare bucurie, care te poate duce până la deschiderea ochiului credinţei că ţi se descoperă Iisus, Fiul lui Dumnezeu.
Cel care e cu noi în toate zilele până la sfârşitul veacului.
A vedea pe Iisus, e o fericire care nu se aseamănă cu nici o bucurie pământeană. Iar aceasta se întâmplă din când în când şi din neam în neam, ca să nu se stingă dintre oameni siguranţa existenţei lui Dumnezeu.
Credinţa în Dumnezeu şi mărturisirea Lui e ieşirea sufletului din întunerec în lumina dumnezeiască, ieşirea în lumina veacului viitor. Iată o tămăduire deplină, iată un misionar neînfricat al lui Iisus.
 Cuvant pentru suflet
Părintele Teofil Paraian
3.03.1929- 29.10.2009



 

Niciun comentariu: