miercuri, 11 martie 2015

Din casa direct in Rai

Asa mi-ar placea sa traiesc mereu. Din pat, dimineata sa ma cobor din vis, in raiul familiei. Din casa, sa ies afara in raiul inconjurator. Din raiul de aici, la vreme cuvenita sa trec in Raiul de Acolo. Si Acolo sa imi intalnesc tot neamul adormit si plecat inaintea noastra. Si Acolo sa ajunga, intr-o buna zi, toti cei ramasi in urma noastra in raiul de aici. 

Utopic sau nu, acesta este visul nostru inca din copilarie, de pe vremea cand cresteam in curtile bunicilor precum in Rai.

Raiul a fost mai intai o idee, un gand in mintea Creatorului. Ce a facut omul in Rai, stim apropae cu totii. Ca Raiul inca exista, stim sau banuim. Cum se reajunge in Rai, stiu doar cei care sunt deja Acolo.

Primul om care s-a reintors in Rai, a fost un talhar. Iertat, imediat ce a recunoscut ca a gresit.

Iubire, Rai,  neascultare, suparare, lume, manie, ura, iad, durere, dor, plans, impacare, iertare, ascultare, rai, Iubire, Rai. 

Omul, printre virgule si cuvinte. Un circuit real prin viata. O alegere libera intre a trai viata intr-un cerc vicios sau a trai viata cu caderi si ridicari, cu suisuri si coborasuri, cu un urcus permanent care nu lasa loc de punct.

Pentru ca un punct este mereu singur; doua puncte, inseamna deja un mic orizont, trei puncte conduc la un plan si patru puncte, trei in acelasi plan si unul in plan diferit, conduc la un con care poate fi luminos, daca este indreptat cu varful spre cer.

Cand conul este rasturnat cu susul in jos, cand omul confunda intunericul cu lumina, iadul nici nu este departe. Isi face culcus in mintea, sufletul si trupul omului.

Iubirea din rai, oricat de mic ar fi raiul, are putere sa ajunga in orice iad, oricat ar fi de mare pentru ca Iubirea, nu cade niciodata din suflet, din familie, de la prieteni. Sufletul apartine, fie ca vrem, fie ca nu vrem, fie ca ne place, fie ca nu ne place, fie ca stim, fie ca nu stim, sufletul apartine Creatorului Sau.

Cand mintea, afla ca sufletul are un Creator, Treime Sfanta, Mare, Iubitoare, nimic nu o mai poate opri. Pleaca in cautarea sufletului ei pierdut. Pune trupul la treaba, se scutura pe ea de praf, intreaba si invata de la cei care au gustat raiul. Si in cele din urma, ajutata de trup, de familie si de prietenii  trupului, mintea isi invinge iadul, nefiind singura. Si coboara la suflet, il mangaie, il oblojeste, il dojeneste, il creste, ajutata de trup, familie si prieteni, il hraneste si ii astampara setea la  Sfanta Liturghie, cu Hristos, Trup, Sange si Cuvant. Fara sa simta pic de mandrie. Doar rusine ca si-a trimis singura sufletul in iad dar bucuroasa, ca impreuna cu trupul, familia si prietenii lui, au reusit sa il readuca pe suflet direct in rai. Un rai mic, asemanator cu un Rai Mare. 

Asa imi doresc sa traiesc mereu. Suflet, minte, trup, om in raiul mic din Raiul  Cel Mare.

Pentru a scrie aceste randuri, am respirat 48 de ani si niste luni si zile. 

Acum ca le-am  scris, pot respira linistita, continuand sa visez, sa nadajduiesc, sa lucrez in primul rand la definitiva smulgere a buruienilor din mica noastra gradina de rai, mintea sufletului si trupului meu de femeie, asezata de data aceasta corect, in stanga barbatului ei, asa cum am invatat in Sfanta Taina de Cununie.


Niciun comentariu: